FUNCȚII DE RELAȚII
SENSIBILITATEA
Mișcarea și sensibilitatea la plante
Sensibilitatea = este proprietatea organismelor de a reacționa la informații din mediu
La plante există două tipuri de mișcări:
1. pasive (fără consum de energie) - de ex: răspândirea fructelor și semințelor
2.active ( cu consum de energie): tactisme, tropisme, nastii
A.Tactisme: sunt mișcări orientate ale celulelor mobile
-ex: deplasarea gameților masculini spre cei feminini (chimiotactism pozitiv)
B. Tropisme: sunt mișcări ale organelor vegetale realizate prin curburi și orientate în direcția stimulului
Clasificare:
1. geotropism (stimulul este forța gravitațională), ex: rădăcina are geotropism pozitiv și tulpina negativ
2. fototropism (stimulul este lumina), ex: rădăcina are fototropism negativ și tulpina pozitiv - ex: floarea soarelui are fototropism pozitiv
3. chimiotropism (stimulul este reprezentat de substanțe chimice)
4. hidrotropism (stimulul este reprezentat de apă)
3 și 4 - ex: orientarea rădăcinilor spre sursa de substanțe și apă
C. Nastii : sunt mișcări neorientate, nu depind de stimul ci de intensitatea lui
Clasificare:
1. fotonastii (ex: deschiderea florilor de zorele la lumină, a florilor de regina nopții la întuneric și închiderea inflorescențelor păpădiei la întuneric)
2. termonastii (deschiderea florilor de lalea la căldură)
3. seismonastii = mecanonastii (atingerea florilor de mimoză și măcrișul iepurelui)
SENSIBILITATEA LA ANIMALE
ORGANE DE SIMȚ LA MAMIFERE
OCHIUL
Este alcătuit din:
I. învelișuri (tunici)
II. aparat optic (medii transparente)
III. sistem receptor (retina)
I. Învelișuri (tunici)
1. Tunica externă - delimitează posterior sclerotica (opacă) și anterior corneea (transparentă)
2. Tunica medie este formată din:
a. coroidă (membrană pigmentară cu vase de sânge cu rol de hrănire a ochiului)
b. corpul ciliar (mușchiul ciliar și procesele ciliare)
c. iris cu pupilă
3. Tunica internă - retina
Retina:
- este formată din 10 straturi de celule, cele mai importante sunt stratul celulelor fotosensibile (fotoreceptori) - transformă energia luminii în impulsuri nervoase:
a) celulele cu conuri (pentru vederea diurnă, colorată)
b) celulele cu bastonaș (pentru vederea nocturnă)
- pe retină se află 2 pete: pata galbenă (are o mică adâncitură foveea centralis unde se formează imaginea) și pata oarbă (pe unde iese nervul optic)
II. Aparatul optic ( mediile transparente ale ochiului)
1. cornee transparentă
2. umoare apoasă (în fața cristalinului)
3. cristalinul (este lentilă biconvexă )
4. umoarea sticloasă = umoarea vitroasă = corp vitros (în spatele cristalinului și are aspect de gel)
Toate aceste componente funcționează ca o lentilă convergentă și au rolul de a focaliza pe retină razele luminoase unde se formează o imagine reală, mai mică și răsturnată a obiectului privit
Defecte de vedere:
1. Miopia
- nu vede bine la distanță
- imaginea se formează în fața retinei
- cauza: forma prea alungită a globului ocular sau puterea prea mare de refracție a cristalinului
- se corectează cu lentile divergente (biconcave)
2. Hipermetropia
- nu vede bine de aproape
- imaginea se formează în spatele retinei
- cauza: este determinată de turtirea globului ocular sau puterea prea mică de refracție a cristalinului
- se corectează cu lentile convergente (biconvexe)
3. Astigmatism
- cauza: cristalinul nu are suprafața perfect sferică și nu focalizează corect razele luminoase
- se corectează cu lentile cilindrice
4. Strabismul
- nu ține de sistemul optic, ci de mușchii globului ocular
- cauza: unul din mușchii externi care rotesc globul ocular poate fi mai puternic și din această cauză axele cele doi ochi nu sunt paralele
- se corectează chirurgical sau cu ochelari care să orienteze ochiul afectat în direcția corectă
URECHEA
Este alcătuit din 3 regiuni:
1. Urechea externă - este formată din pavilionul urechii și conductul auditiv extern
2. Urechea medie - comunică cu urechea externă prin timpan, cu urechea internă prin fereastra ovală și rotundă și cu nazofaringele prin trompa lui Eustachio (urechea conține aer)
- în urechea medie se află un lanț articulat de 3 oscioare: ciocan, nicovală, scăriță
3. Urechea internă
- este formată din:
a) labirint osos: vestibul osos, melc osos și 3 canale semicirculare osoase
b) labirint membranos: vestibul membranos (utricula și sacula), melc membranos (canal cohlear) și 3 canale semicirculare membranoase
Labirintul osos este plin cu un lichid perilimfă iar cel membranos cu endolimfă
În urechea internă se află receptorii (mecanoreceptori):
- auditivi (pt auz) - se găsesc în melcul membranos
- vestibulari (pt. echilibru) - se găsește în cele 3 canale semicirculare membranoase și vestibulul membranos
Mecanismul auzului: undele sonore sunt captate de pavilionul urechii și sunt conduse prin conductul auditiv extern până la membrana timpanului care vibrează, vibrațiile se transmit prin lanțul de oscioare (care amplifică sau diminuează sunetele) spre membrana ferestrei ovale, de aici vibrațiile se transmit prin lichidele din urechea internă până la melcul membranos unde sunt excitați cilii celulelor auditive care se îndoaie și determină inițierea unor potențiale de acțiune care se transmit prin nervul auditiv până la creier unde se formează senzația de auz.
Deficiențe de auz:
Surditatea:
- cauza: spargerea timpanului, afecțiuni apărute la nivelul urechii medii sau interne, leziuni ale nervului auditiv sau ale centrului nervos din creier
PIELEA
Structură: epidermă, dermă, hipodermă
Funcții: protecție mecanică și biologică, izolare termică, reglarea temperaturii , excreție (prin transpirație), organ de simț
- conține recepori: tactili, termici, de durere, pentru vibrații, pentru presiune (aceștia culeg informații și le transmit prin fibre nervoase centrilor superiori - măduvă și creier)
LIMBA
- mucoasa limbii conține receptori tactili, termici, pentru durere dar și receptori gustativi (chemoreceptori) care se găsesc în mugurii gustativi care sunt grupați în papile gustative ( caliciforme, fungiforme, filiforme, foliate)
Un mugure gustativ este format din: celule de susținere și celule chemosensibile cu cili
- omul percepe 4 gusturi: dulce, acru, amar, sărat
- rolul gustului: alegerea hranei, evitarea unor substanțe nocive, declanșarea unor reflexe digestive
NASUL (mucoasa olfactivă)
- nasul cuprinde în interior cavități nazale căptușite cu mucoasa olfactivă care conține receptorii olfactivi (chemoreceptori)= neuroni bipolari (dendritele proemină prin mucusul ce acoperă mucoasa olfactivă iar axonii fac sinapsă în bulbii olfcactivi și formează nervul olfactiv
- mirosul este dat de diferite substanțe odorante dizolvate în mucusul secretat de mucoasa olfactivă
- rolul mirosului: detectarea diferitelor substanțe din mediu
SISTEMUL NERVOS LA MAMIFERE
Clasificare:
A. După așezare
- SN central (SNC) : măduva spinării, creier
- SN periferic (SNP) : ganglioni și nervi
B. După funcție
- SN somatic (al vieții de relație) - care integrează organismul în mediu
- SN vegetativ (al vieții vegetative) - care reglează activitatea organelor interne
La baza SN stă actul reflex care are ca suport anatomic arcul reflex
Actul reflex (reflexul) = este reacția de răspuns al organismului la acțiunea unui stimul
- receptori: recepționează stimulii și îi transformă în influx nervos
- cale aferentă(senzitivă): conduce influxul nervos de la receptori - centrul de comandă
- centrii nervoși: primesc informații și transmit comenzi către organele efectoare
- cale eferentă(motorie): conduce informații de lacentrul nervos la efectori
- efectori: mușchi și glande
Măduva spinării
Localizare: în canalul vertebral
Structură: în secțiune transversală se observă substanța cenușie (la interior) și substanța albă (la exterior)
1.substanța cenușie
- are forma literei H sau fluture
- este alcătuită din corpii neuronilor și formează coarne
2. substanța albă
- are forma unor coloane longitudinale
- conține axonii neuronilor grupați în fascicule și formează cordoane
Funcțiile măduvei spinării:
I. Funcția reflexă - prin substanța cenușie
II. Funcția de conducere - prin substanța albă
I. Funcția reflexă (reflexe): somatice și vegetative
A. Reflexe somatice :
1. Monosinaptice - arcul reflex are 2 neuroni (o sinapsă), unul senzitiv în ganglionul senzitiv și altul motor în substanța cenușie
ex: reflex rotulian, ahilean, bicipital, tricipital
2. Polisinaptice - arcul reflex are cel puțin 3 neuroni (cel puțin două sinapse), unul senzitiv, unul motor și între ei unul sau mai mulți neuroni de asociație)
ex: reflexul de flexie (apărare)
B. Reflexe vegetative:
ex: reflex de micțiune, defecație, sexuale, cardiace
II. Funcția de conducere:
- se realizează prin substanța albă prin căi de conducere:
1. ascendente (senzitive) - urcă de la măduvă la creier
2. descendente ( motorii) - coboară de la creier la măduvă
3. de legătură (între etajele măduvei)
Nervii spinali
- fac legătura dintre centrii nervoși din măduvă cu receptorii și efectorii
- de la măduvă pleacă 31 de perechi de nervi spinali
Un nerv conține:
1. rădăcina posterioară (dorsală) - este senzitivă și conține ganglionul spinal
2. rădăcina anterioară (ventrală) - este motorie
3. trunchiul nervului (mixt) - format prin unirea rădăcinii anterioare și posterioare
4. ramuri: dorsală, ventrală, comunicantă albă, comunicantă cenușie, meningeală
ENCEFAL (CREIER)
Localizare: în cutia craniană
Structură: trunchi cerebral, cerebel, diencefal, emisfere cerebrale
Trunchi cerebral:
Formă: de trunchi de piramidă și se află în continuarea măduvei
Alcătuire externă: bulbul rahidian, puntea Varolio, mezencefal
Alcătuire internă:
- substanța cenușie este fragmentată în nuclei înconjurați de substanța albă
Tipuri de nuclei:
1. nuclei senzitivi: primesc impulsuri de la organele de simț
2. nuclei motori: comandă mișcările tuturor mușchilor
3. nuclei vegetativi: sunt centrii unor reflexe vegetativi - ex: reflex salivar, lacrimal, gastrosecretor, respirator
4. nuclei proprii - ex: substanța neagră, nucleul roșu (rol în reglarea tonusului muscular)
- substanța albă - situată și la interior și la exterior cu rol în conducerea impulsurilor nervoase
Cerebelul:
Localizare: este situat dorsal de trunchiul cerebral
- este legat de trunchiul cerebral prin 3 perechi de pedunculi cerebeloși (superiori, mijlocii, inferiori) formați din substanță albă
Alcătuire externă: este format din 2 emisfere cerebeloase unite printr-o porțiune mediană numită vermis
Alcătuire internă:
- Substanța cenușie - formează la suprafața cerebelului scoarța cerebeloasă iar la interior nuclei
- Substanța albă - este dispusă la interior
Rolul: menținerea echilibrului și tonusului muscular
Diencefal:
Localizare: în continuarea trunchiului cerebral, fiind acoperit parțial de emisfere cerebrale
Alcătuire internă - substanța cenușie formează nuclei:
Talamusul: primesc impulsuri pe calea vizuală, auditivă, gustativă, tactilă, termică (nu și olfactivă)
Hipotalamusul - are funcții vegetative:
- reglarea temperaturii corpului
- reglarea senzației de foame/sete
- emoții
- activitate sexuală
- ritmul somn/veghe
Emisfere cerebrale:
Localizare: sunt cele mai voluminoase situate la partea superioară a encefalului
- sunt separate printr-un șanț emisferic și unite în partea bazală prin punți de substanță albă
- emisferele sunt împărțite în lobi: frontal, occipital, 2 temporali, 2 parietali
- suprafața emisferelor prezintă șanțuri care formează circumvoluțiuni cerebrale
- substanța cenușie formează la exterior scoarța cerebrală și ganglionii bazali (corpii striați) cu rol în reglarea poziției și a mișcărilor
- în scoarță au fost identificate 3 tipuri de arii:
1. arii senzitive: vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă (aici se formează senzații)
2. arii motorii: comandă mișcări voluntare
3. arii de asociație: prelucrează informații complexe (de ex: scris, citit)
Boli ale sistemului nervos: Boala Parkinson, Paralizia, Epilepsia, Scleroza în plăci (manual pag 87)
LOCOMOȚIA LA ANIMALE (MAMIFERE)
Deplasarea în mediul terestru - după modul cum calcă pe sol mamiferele se clasifică în:
1. plantigrade - calcă pe toată talpa (ex: arici, urs, om)
2. digitigrade - calcă pe degete (ex: feline, canide)
3. unguligrade - calcă pe vârful degetelor protejate de copită (ex: porc, oaie, cal) - se observă reducerea numărului de degete și alungirea lor care măresc viteza de deplasare
Deplasarea în mediul acvatic - prezintă membre foarte reduse, forma corpului este hidrodinamică, locomoția se bazează pe ondularea corpului (ex: foca, delfinul)
Deplasarea în mediul aerian (ex: liliac) - prezintă adaptări specifice:
- prezintă falange lungi și subțiri care susțin membrana aripii
- oasele sunt ușoare
- sternul este mărit și pe el se inseră mușchii pectorali care mișcă aripile
Sistemul locomotor la mamifere este format din:
- sistemul osos - componentă pasivă
- sistemul muscular - componentă activă
Sistemul osos la om
Scheletul corpului:
I. Scheletul capului: neurocraniu (cutia craniană), viscerocraniu (oasele feței)
II. Scheletul trunchiului
1. coloană vertebrală
2. coaste
3. stern
stern + coaste + coloana vertebrală (porțiunea toracică) = cutia toracică
III. Scheletul membrelor:
A. Membrul superior:
1. centura scapulară: claviculă, omoplat (scapulă)
2. membru propriu-zis: braț (humerus), antebraț (radius, ulna), mână (carpiene, metacarpiene, falange)
B. Membrul inferior:
1. centura pelviană - 2 oase coxale
2. membru propriu-zis: coapsă (femur), gambă (tibie și fibulă), picior (tarsiene, metatarsiene, falange)
La om scheletul este adaptat la locomoția bipedă:
- apare curbura plantară (scobitura din talpă)
- se lungesc oasele coapsei și ale gambei
- se lărgește centura pelviană
- coloana vertebrală are forma litere S (asigură elasticitatea)
Sistemul muscular la om
Mușchii scheletici se împart:
1. mușchii capului - mimicii
2. mușchii gâtului - sternocleidomastoidian
2. mușchii trunchiului - marele pectoral, dințați, drepți abdominali, trapez, marele dorsal
3. mușchii membrelor anterioare
a. umăr - deltoid
b. braț - biceps, triceps
c. antebraț - flexori și extensori
d. mână
4. mușchii membrelor posterioare
a. centura pelviena - fesieri
b. coapsei - croitor, aductori, cvadriceps femural
c. gambei - gastrocnemieni
d. picior
FUNCȚIA DE REPRODUCERE
Definiție: este capacitatea organismelor de a da naștere la urmași asemănători cu părinții asigurăndu-se perpetuarea speciei
Reproducerea la plante
Reproducerea poate fi: asexuată și sexuată
Reproducerea asexuată (fără fecundație)
Se realizează prin:
A. spori (la mușchi, ferigi și se formează prin meioză)
B. organe vegetative
Tipuri de organe vegetative:
1. muguri - grâușor
2. tulpini modificate:
- stoloni (tulpini târâtoare) - căpșun
- rizomi (tulpini subterane) - mentă, iris
- tuberculi - cartof
- bulbi - lalea, zambilă, ceapă
3. separarea rădăcinilor tuberizate - dalie
4. tufe - bujor
Reproducerea asexuată poate fi realizată și prin alte metode:
1. butășirea - butașul este un fragment de organ vegetativ care se desprinde pentru a fi înrădăcinat: fragment de tulpină (viță de vie, trandafir, mușcată) sau fragment de frunză (mușcată, begonie)
2. marcotajul -înrădăcinarea unor fragmente care nu se despart de planta mamă (viță de vie)
3. altoirea - constă în îmbinarea a 2 plante: portaltoi (care are rădăcini) și altoiul (planta pe care vrem s-o înmulțim)
4. microbutășirea (constă în utilizarea unui fragment de meristem sau chiar a unei celule ca butaș)
Reproducerea sexuată la angiosperme
Organul de reproducere este floarea (ramură scurtă cu frunze metamorfozate și care va produce fructul și sămânța)
Structura florii hermafrodite la angiosperme:
1. peduncul (codiță)
2. receptacul (pe el sunt fixate elementele florale)
3. periant (înveliș floral):
- sepale (totalitatea lor formează caliciul)
- petale (totalitatea lor formează corola)
4. organe de reproducere
-bărbătesc - staminele (totalitatea lor formează androceul)
1 stamină: filament, conectiv și anteră (care conține 4 saci polinici în care se formează grăunciorul de polen)
- femeiesc - carpelele ( totalitatea lor formează gineceul)
1 carpelă este formată din stigmat, stil și ovar (care conține ovulele)
Florile pot fi: solitare sau grupate în inflorescențe
Funcțiile florii: florile produc fructe și semințe
Procese:
1. Formarea grăuncioarelor de polen - se realizează în sacii polinici ai anterelor prin meioză
2. Formarea sacului embrionar - se realizează în interiorul ovulului prin meioză
3. Polenizarea - constă în transportul grăuncioarelor de polen din anterele staminelor pe stigmatul florii
4. Formarea tubului polinic - grăuncioarele de polen ajunse pe stigmat germinează și formează un tub care înaintează spre ovul
5. Fecundația - se produce în sacul embrionar și este dublă:
1 spermatie + oosfera = zigot (celula ou) → embrion
1 spermatie + nucleul secundar = endosperm (albumen) - rol de hrănire a embrionului
SĂMÂNȚA
Sămânța - se formează din ovul și este format din:
1. tegument seminal ( protejează embrionul)
2. embrion - (rădăciniță, tulpiniță, muguraș și unul sau două cotiledoane)
3. albumen (endosperm) - țesut de rezervă bogat în amidon
FRUCTUL
Fructul - se formează din ovar
I. Fructe cărnoase:
- drupe simple (au o singură sămânță): cireș, prun, cais
- drupe compuse: mur, zmeur
- bace (au mai multe semințe): vița de vie, tomate
II. Fructe uscate:
A. Indehiscente (care nu se deschid)
- nuca: stejar, alun, fag
- achena: floarea soarelui, păpădie,chimen
- cariopsa: grâu, porumb, orz
- samara: frasin, paltin, ulm
B. Dehiscente (care se deschid)
- păstăi (se deschid în două): fasole, salcâm, mazăre
- silicve (se deschid în trei): rapiță, varză
- capsule - se deschid prin pori (mac), valve (crin)
III. Fructe false - la formarea fructelor participă și alte structuri
ex: măr, căpșun, măceș (partea comestibilă se formează din receptacul, fructul este de fapt loja semințelor de la măr și așa- zisele semințe de căpșun sau măceș)
REPRODUCEREA LA OM
A. Sistemul reproducător masculin
1. testicule (gonadă) - conțin tuburi seminifere în care se formează spermatozoizii prin meioză (celule sexuale haploide)
2. conducte genitale = tuburi care acumulează și conduc sperma
(spermatozoizi + lichid spermatic)
a. epididim
b. canalul deferent
c. canal ejaculator
d. uretră (cale urinară și genitală)
3.glandele anexe - vezicule seminale și prostată
4. organe externe: penis (organ copulator)
A. Sistemul reproducător feminin
1. ovarele (gonadă) - conțin foliculi ovarieni aflați în stadii diferite de evoluție, lunar un folicul ajunge la maturitate, are loc meioza și va produce un ovul; acesta va fi expulzat prin ovulație și va fi preluat de trompa uterină
2. conductele genitale - trompele uterine (aici are loc fecundația), ele comunică cu uterul
3. uterul - organ impar se deschide în vagin prin colul uterin, embrionul se fixează în mucoasa uterină prin fenomenul de nidație, în jurul embrionului se formează sacul amniotic plin cu lichid amniotic
Legătura dintre embrion și mamă se face prin placentă (între placentă și embrion este cordonul ombilical)
4. vagin (organ copulator)
5. glande anexe - glande mamare
6. organe externe - vulva
Boli cu transmitere sexuală: sifilisul, gonoreea, candidoza, SIDA (manual pg 104)
